Garcia Calavera

AMINTIRI DE LA primul si ultimul voiaj PE NAVA SCOALA ALBATROS

MEMORIES FROM MY FIRST VOYAGE ON THE SCHOOL SHIP ALBATROS – English Article HERE

Se intampla in toamna lui 2008, eram in anul 3 de studii la Academia Navala Romana. Doritorii sa mearga pe nava scoala Albatros, (singura nava scoala a invatamantului maritim superior din Romania) s-au inscris cu mult timp inainte si isi asteptau randul sa se imbarce. Nava Scoala Albatros, era o relicva antica a maretei flote Romanesti ce naviga la limita legalitatii doar prin porturi “prietenoase”. Nimeni nu se risca sa intre in vreun port din Vest datorita multelor probleme legate de starea tehnica si a certificatelor. Era de inteles totusi, a fost construita in 1977 sub numele de “Dej”, avand deja peste 30 de ani.

Desi era depasita tehnologic, si ce faceai pe acolo nu prea are nici o treaba cu ce faci pe o nava moderna, multi studenti doreau totusi sa se imbarce pe ea, fiind o cale buna de a pune niste experienta pe carnetul de marinar. Conducerea Academiei ar fi vrut si ea sa puna cat mai multi studenti pe ea, fiind o metoda sigura de a verifica cine are rau de mare si cine e in stare sa suporte conditiile de la bord, astfel putand face recomandari de cadeti pentru firmele mari.

Intr-o zi unul din cadrele didactice intra in sala de curs si ne spune ca urmatorii de pe lista vor pleca pe nava scoala Albatros in cateva zile, si sa ne facem bagajele. Colegii care au fost deja pe nava ne recomanda sa venim cu asternuturi propii, si sa aducem apa cat mai multa la bord, deoarece e o problema cu apa dulce. Cei mai pesimisti ne-au recomandat si sa ne aducem conserve de mancare. Ultima serie care a fost la bord, au avut ghinionul sa stea peste program si sa astepte mult intrarea in port. Proviziile de mancare erau cam la limita. Se manca doar cartofi fierti cu castraveti murati.

Nava Scoala Albatros

Dupa cateva zile, cei selectati pentru a pleca eram alineati de dimineata in fata Academiei cu bagajul facut gata de duca. Autocarul Academiei a aparut repede si soferul ne anunta ca vom face o oprire la Hypermarket pentru a lua provizii si ne recomanda la toti sa ne cumparam apa, macar un bidon de 10 litri fiecare ….preferabil doua. Se pare ca cei din seria trecuta aveau dreptate.

Dupa vreo ora, eram la dana militara din portul Constanta unde ne astepta o salupa sa ne duca la nava. Nava Scoala Albatros era ancorata in rada interioara a portului Constanta. La scurt timp dupa ce am plecat de la cheu, salupa a inceput sa se clatine datorita valurilor. Unul din colegi cam incepuse sa se ingalbeneasca la fata. L-au intrebat daca vrea inapoi dar fiind curajos a zis ca rezista. Mai tarziu aceasta vitejie avea sa il coste, trebuia sa accepte oferta atunci.

Ajunsi langa nava, ne urcam pe rand pe scara de pilot, in timp ce echipajul si colegii ajunsi deja sus ridica la mana cu saule bagajele si proviziile pe punte. Urcatul pentru prima oara pe o scara de pilot destul de uzata cu un rucsac greu in spate a fost o experienta in sine, dar macar odata ajunsi pe punte am scapat de balanganitul salupei si colegul nostru a inceput sa se simta mai bine.

Prima sarcina la bord: ajutat carat proviziile de pe punte la bucatarie, dupa ne putem lua bagajele si ocupa cabine. Se pare ca am fost norocosi: am ajuns in acelasi timp cu stocul nou de provizii: carne proaspata si congelata, legume proaspete, fructe si chiar si cateva lazi de bere.

Odata ce am terminat cu proviziile, ne-am indreptat spre cabine si colegii au inceput sa se imparta in grupuri dupa cum vroiau sa stea in cabine. Se statea cate 4 in cabina. Cei ce stateau 4 in camera la camin s-au cam pus la fel si in cabine, restul dupa gradul de prietenie sau cum apucai. Colegii din seria trecuta ne-au dat in pont: cabinele din centru sunt cele mai mari, asa ca am mers direct acolo si mi-am aruncat trolerul in mijloc pentru a se vedea ca e deja cineva acolo. Care au venit dupa si vroiau o cabina pentru 4 au mers mai departe. Asa ca, cumva dupa ce s-a facut imparteala, am ramas in cabina mare din centru doar cu un coleg intarziat care cauta un loc liber. Doi oameni intr-o cabina ca cea din poza de dedesubt poate nu pare mare lucru, dar in comparatie cu cabinele din capatul coridorului, care erau afectate de curbura navei, era ceva.

cabina pe nava scoala Albatros

Dupa cum se vede in poze, cum intrai pe usa in cabina, erau 2 paturi suprapuse in stanga, 2 in dreapta, iar in mijloc 2 hublouri, o ghiuveta, un dulap legat cu ata ca sa nu se tranteasca usile, un mic birou si un scaun. Toaleta nu exista in cabine, doar la comun in capatul coridorului. Aici avem instructiuni speciale: nu se arunca in wc hartia igienica sau orice alt obiect solid. Tevile sunt intr-o stare avansata de degradare si fereasca-l Dumnezeu pe ala care trebuie sa le desfunde.

O punte mai sus avem bucataria in centru si in fiecare laterala un salon de mese legat de un careu de relaxare: respectiv pentru echipaj la babord si ofiteri la tribord. Conditiile sunt bineinteles superioare la ofiteri. Mai urmeaza o punte unde sunt cabinele ofiterilor iar la puntea 4 avem comanda de navigatie. Ni se da repede o vesta de salvare la fiecare si ni se arata directia catre barca de salvare. Cam asta a fost si drill-ul.

Dar ajunge cu turul navei, nostromul ne cheama la careu pentru impartirea sarcinilor. Se fac 5 echipe de cate 4, 3 echipe vor face cart pe comanda (o echipa pe fiecare cart), 1 ochipa va face bucatarie si indatoriri de salon (adica curatat cartofi, spalat vase, aranjat masa, servit la ofiteri si alte chestii de astea) , si o echipa face munca de coverta, adica munca pe punte, respectiv martagon, vopsit, spalat puntea si alte treburi de astea (si desfundat WC-urile daca ai ghinion). La 4 zile se schimba prin rotatie echipele.

Ridicam ancora si pornim spre portul Iskenderun, Turcia sa lasam incarcatura de Azotat de Amoniu care era deja la bord. Dupa ce iesim din portul Constanta si lasam pilotul, echipa de 4 studenti de pe comanda este intruita repede cum sa tina la mana timona si cursul navei. Nava nu are pilot automat (sau daca are numai functioneaza) asa ca cei 4 studenti de pe cart vor tine la mana cate o ora cursul navei. Pe timona picura apa asa ca avem un prosop in dotare. Chiar nu e nimic special si toti am invatat foarte repede.

Comanda navei este foarte invechita, dar se vede ca aparatura a fost schimbata recent: avem un radar destul de nou si o statie radio GMDSS moderna. Restul arata exact ca in anii 70. Macar am avut destule ocazii sa punem pozitia navei pe harta de hartie folosind diferite metode. In ziua de azi multe nave nici numai au harti de hartie.

Timona nava / Ship’s wheel
Control Masina Nava/ Ship’s Engine controls

Seara suntem tratati cu un adevarat festiv la masa, ne bucuram acum ca mai incolo nu se stie. Urmatoarea dimineata suntem la ancora la intrarea pe Bosfor, Istanbulul ne asteapta. Comandantul este foarte iscusit asa ca nu avem nevoie de pilot. La intrarea Nordica de pe Marea Neagra sunt sute de nave ancorate care isi asteapta randul sa intre. Se circula greu, doar pe un sens in stramtoare datorita constructiei unui urias tunel feroviar subteran care azi leaga partea Europeana de partea Asiatica a orasului.

Nu avem mult de asteptat si la scurt timp ne punem in miscare si suntem intampinati de malurile uriasei metropole Turcesti. Istanbulul il mai vazusem inainte, dar nu din perspectiva asta. Peisajele sunt superbe, iar Bosforul trece pe langa toate atractiile orasului si pe sub 2 poduri uriase. Micul senal navigabil este impartit intre nave uriase, nave mici ca a noastra si nenumarate salupe, yachturi, si ferry-uri care fac legatura intre cele 2 parti ale orasului.

Imediat cum am trecut de Istanbul, am incetinit putin sa ne luam comanda de pe bazarul plutitor. Practic este o salupa unde faci comanda in avans si vine si iti aduce la nava tot ce vrei la preturi foarte foarte bune. S-au comandat tigari, bere Efes, ceva tarie, chipsuri si fiecare ce a mai vrut de pe lista. Plata in Dolari cash. Bineinteles ca in seara aia s-a lasat cu petrecere.

Am iesit din Marea Neagra si acum ne plimbam pe o mare Albastra superba printre insulite Grecesti. Vremea s-a imbunatatit considerabil, e cald si bine acum. Acum ne-a venit randul sa stam pe coverta. Aici mai dai un mop, mai dai un martagon, dar nu prea tare ca s-ar putea sa ajungi pe partea cealalta. De asemenea atentie pe unde calci, unele sectiuni din capace sunt destul de gaurite, doar un carton vopsit sustinut de placaj de lemn mentine aparentele.

Greek Islands

La bord s-a instalat o rutina destul de placuta care din pacate nu exista la navele moderne. Acum pe nava se merge repede, ai echipaj minim, porturi si manevre dese si program haotic si incarcat. Aici in schimb, te trezesti dimineata la program, ai mesele si somnul constant, iar dupa 8 ore de munca te intalnesti cu multi colegi si echipaj de treaba la careu si stai la pielea goala cu hubloul deschis ca nu exista aer conditionat, la un film, o tabla, un poker etc. O atmosfera frumoasa,inteleg de ce marinarii batrani sunt nostalgici dupa acele vremuri.

careu echipaj / crew’s recreation room
careu echipaj / crew’s recreation room

Dupa vreo saptamana, Nava Scoala Albatros ajunge in portul ce mai Estic al Mediteranei, respectiv la Iskenderun. Desi suntem foarte aproape de granita cu Syria, peisajul si atmosfera seamana mai mult cu Grecia. Oraselul este inghesuit intre munte si mare si este surprinzator de modern si dezvoltat.

Se lucreaza incet. Initial s-a inceput cu 2 macarale, dar una cam tindea sa ia foc asa ca au ramas doar cu una. Ramane doar o echipa in scara, restul la gramada iesim in oras. Mancarea turceasca este buna, plimbat destul prin oras, faleza este superba, narghileaua si ceaiul nu lipsea in nici o seara. Doar berea lipsea in schimb, se vede ca suntem in Estul Turciei.

Am stat aproape doua saptamani in Iskenderun, deja ne plictisiseram. Plecam in sfarsit si avem destinatia Constanta. Armatorul spera ca pe drum sa asigure un nou contract dar se pare ca nu a avut noroc. Drumul la intoarcere a trecut relativ repede. Deja cam disparuse entuziasmul si lumea cam vroia acasa. La intoarcere am prins si mare mai agitata decat la primul drum si in unele nopti am fost zdruncinati destul de rau. Am inteles acum de ce e foarte important sa asiguri absolut tot in cabina. Chiar si o baterie sau capac care se plimba de nebun in sertar te poate innebuni la cap noaptea. Colegul cu rau de mare a avut mult de suferit, numai putea sa manance decat o felie de paine prajita odata pe zi. Durerile de cap le cam avem toti dar sunt suportabile. Dar in unele zile simti ca nu se mai termina calvarul. Nu doresc nimanui sa ajunga in situatia asta.

Nava Scoala Albatros ajunge la Constanta goala si nu era asigurat nici un viitor voiaj. Suntem trasi direct la dana militara, deci era clar ca nu avea sa plece nicaieri in viitorul apropiat. Am coborat dupa sase saptamani si jumatate cu prima stampila pe carnetul de marinar si cu multe povestiri pentru ceilalti colegi.

Mai tarziu am aflat ca noi am fost ultima serie de studenti care a navigat pe nava scoala Albatros. Dupa ce am coborat noi, a mai facut unul sau doua voiaje fara studenti, carand echipament militar pentru Armata Romana din Iraq, via Kuweit. Dupa a fost permanent trasa la cheu in dana militara si acolo zace de atunci.

Pacat ca nu s-a putut obtine alta nava pentru a ajuta cadetii maritimi din Romania, era un ajutor foarte mare. Nu doar ca nu s-a putut asigura alta nava scoala, dar pana acum nici o institutie de invatamant superior maritim din Romania nu are asigurat vreun contract de trimis cadeti la firmele mari pentru ca…. stim toti cum sta treaba in Romania. Pacat, fiecare cadet e pe barba lui sa isi caute voiaj acum. Amintirile , pozele si povestirile raman macar.

Daca v-a placut acest articol dati share. Puteti intra si pe pagina de Fb GarciaCalavera.com  si da un like pentru a va abona la viitoarele articole . Va mutumesc.

Vezi si alte articole despre viata in strainatate:

Vezi si alte calatorii:

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.