De ce Romanii inca plang dupa comunism la 29 de ani de la revolutie?

Why Romanians are still mourning the communist regime after 29 years?

In fiecare an in perioada sarbatorilor de iarna vedem articole despre comunism si moartea dictatorului Nicolae Ceausescu. Daca ma uit la comentarii de fiecare data se nasc aceleasi certuri intre tabara care isi aminteste de foamete, securitate, restrictii de calatorie, control absolut, imvaziune asupra vietii personale, asupra presei si asupra libertatii de exprimare , ratii de macare, curent si caldura…. si tabara care nu isi aminteste deloc aceste chestii, ci doar isi amintesc vremuri simple cand aveai siguranta zilei de maine (fie ea una rea si amarata).

Din cate am observat tinerii si in general oamenii cu capul pe umeri, educati si umblati prin lume fac parte din prima categorie, iar cei de varsta a doua tarzie si mai ales a treia sunt nostalgicii care au muncit o viata intreaga la uzina si s-au bucurat de beneficiile primilor ani ai comunismului cand tara era in crestere. Pentru ei ultima perioada (80-89) din comunism nu a insemnat mare lucru, iar perioada de dupa a insemnat doar distrugere ,inflatie, micsorare a pensiilor si si-au vazut o viata intreaga de munca redusa la cativa lei. Ei evident nu au interes sa calatoreasca afara, sau sa cunoasca lumea exterioara Romaniei. Au votat o viata intreaga rosu PCR, si acum li se pare doar normal si natural sa voteze tot rosu PSD fiind blocati in bucla promisiunii ca pensia lor li se va mari si ca ei si munca lor inca e respectata de cineva in tara. Tot mai mult isi face prezenta in aceasta tabara si o categorie de tineri dezamagiti de actuala democratie din Romania. Acesti oameni, in general nu prea educati sau umblati, sunt genul de oameni care nu vor sa isi bata capul prea mult sa obtina chestii in viata, si pentru ei un sistem in care ti se ofera pe tava casa si loc de munca in schimbul la sacrificii personale suna bine.

Santierele patriei in perioada de expansiune economica a comunismului din Romania

Romania din păcate suferă de sindromul Stockholm aplicat la nivel național, timp de zeci de ani sub forma de indoctrinare continua si agresiva sub regimul comunist.
Sindromul Stockholm prin definiție descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul.
Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul. Făcând o analogie cu Romania , vedem exact comportamentul acestor Romani care plâng după răpitorul lor, Nicolae Ceaușescu. Aparatul de propaganda a fost atât de succes încât multi erau comvinsi ca asa e cel mai bine si nu exista alta alternativa. In lipsa unei prese libere și a accesului la informație din exterior cine putea sa le zică lor altceva? Asta in combinație cu componenta represiva a regimului care pedepsea aspru orice tentativa de rebeliune sau evadare a dus in timp la o mentalitate bine înrădăcinata care le zice lor ca atunci era cel mai bine. Astfel de comportamente se regăsesc si în alte state dictatoriale, Rusii încă plâng după Stalin, Libienii după Gaddafi , Irakienii după Saddam, etc. Probabil cel mai bun exemplu în momentul de fata este Korea de Nord, unde cetățenii încă zic de frica sau pura convingere datorata la 3 generații de doctrina, ca ei o duc cel mai bine si ca liderul lor este singurul care are grija de ei.

Faptul ca dupa revolutie Romania a avut parte de un capitalism propiu “de casa” , in care baietii destepti din regimul comunist s-au folosit de pozitiile lor pentru a face averi spectaculare aducand tara in starea in care e astazi nu a ajutat deloc. Dar asta nu inseamna ca Romania nu o duce mai bine ca in 1989 dupa nici un standard. Miturile comuniste care persista in mintea multora sunt pur si simplu spulberate de cifrele oficiale. Va prezint doar cateva dintre ele:

Romania era o tara puternic industrializata cu o productie record si exporturi de invidiat: FALS. Romania in 1988 avea in varf un PIB de
60,925M.$ adica 2,610$ pe cap de locuitor , cu mult sub media statelor europene. (sursa) Franta de exemplu in 1988 avea un PIB de 1,020,878M.$ , adica 18,241$ pe cap de locuitor. Eram o tara saraca dupa orice standarde, la nivelul tarilor de lumea a treia in curs de dezvoltare. In comparatie in 2017 Romania a avut un PIB de
210,000M.$ , adica 10,756$ pe cap de locuitor , de 5 ori mai mult. Nimeni nu poate nega ca in Romania se ruleaza, cheltuie si produc mult mai multi bani fata de vremurile comuniste. Suntem, de bine, de rau la un nivel mediocru in clasamentul mondial.
Romania sub comunism era granarul Europei si productia era la un nivel record: FALS: Romania in 1987 raporta o productie record de grane de 31.7 milioane de tone , un numar ridicol de mare , dar astfel de raportari nu erau chiar surprinzatoare pe acele vremuri. In 1985 a fost raportata la doar 23 milioane de tone iar datele WTO estimau productia reala undeva la 20-21 milioane de tone. (sursa)In comparatie in 2016, ne laudam cu o productie de 21,8 mil. tone de cereale. Franta in 2016 se lauda cu 54,2 mil. tone recoltate , Germania (45,4 mil. tone de cereale recoltate), Polonia (29,8 mil. tone), Spania (24,1 mil. tone), Regatul Unit (aproape 22 mil. tone) , deci nu am fost granarul Europei nici atunci , nici acum. (sursa) Ciudat totusi cum Romania era granarul Europei dar Romanii mancau paine si alimente de baza la ratie pe cartele nu?
Industria era la productie record si exporturile tarii erau la niveluri spectaculare: FALS. Desi existau colosi industriali in tara, datorita unei slabe automatizari , tehnici de productie invechite, productia nu era asa mare precum insinuau oficialii comunisti. Desi se produceau cantitati mari , calitatea produselor finite era slaba si neatractiva pentru tarile dezvoltate. Produsele mergeau in mare parte spre tari mai putin dezvoltate unde erau vandute la preturi mici in cantitati angro sau date pe sistem de troaca pentru comoditati neprelucrate. Conform Bancii Mondiale in 1989 Romania a avut exporturi de
10,487 milioane Dolari, si importuri de 8,438 milioane dolari. Aveam un surplus de exporturi doar datorita faptului ca orice se producea mergea la export, populatia fiind privata chiar si de cele mai de baza necesitati si bunuri alimentare. In comparatie in 2016 am avut exporturi de 63,581 milioane de dolari (de 6 ori mai multe) dar si importuri de 74,605 milioane de dolari. Exporturile noastre merg acum mai ales catre Vestul Europei in state dezvoltate precum Germania, UK , Italia si Franta. Oricum ai privi problema, Romania acum poate nu produce la fel de multa cantitate, dar producem produse competitive mult mai valoroase si dorite. Toti indicatorii arata ca daca am avea infrastructura potrivita si strategii nationale de dezvoltare industriala am putea reveni foarte usor la un surplus de exporturi.
Romania sub comunism era un stat educat si sanatos unde educatia si sanatatea erau gratuite si invidia lumii. FALS! Eu stiu chiar de la bunicii mei (ei insusi semi analfabeti) ca acele statistici despre rata de analfabetism laudata cu trambite ca fiind zero era o mare vrajeala comunista. Chiar ei nu stiau prea bine sa citeasca si la fel si o treime din sat, desi satul era trecut cu 90% populatie care stie sa citeasca. Cum naiba au aparut atatia analfabeti in Romania in intervalul 1989-1993 nu se poate explica? Au uitat toti deodata sa citeasca si sa scrie sau nu imi pot imagina. Sanatatea era cam in aceasi situatie ca si acum: mersul la doctor era sinonim cu mers cu sacosica pentru doamna doctora. Pe atunci se mergea cu produsele greu de gasit (tigari, cafea, bauturi fine) , acum cand aceste produse se pot cumpara de oricine , se merge direct cu plicul cu bani. Situatia in spitale in perioada 85-89 nu era departe de ce este acum: lipsa de materiale, spitale jegoase, lipsa de renovari si intretinere, lipsa de aparatura performanta , lipsa de chef etc. Deci cu ce era mai bine?
Romania nu ar fi avut astazi strazi, cale ferata, blocuri , orase si multe altele daca nu erau comunistii, fiid doar o tara agricola inainte de razboi: TOTAL SI ABSOLUT FALS! SI ORICE TARA DIN VEST NECOMUNISTA SPULBERA ACEST MIT. Ceea ce comunistii au acoperit cu succes in manualele lor de istorie e faptul ca Romania interbelica era deja o tara dezvoltata , un pol economic bogat in toata regiunea Central-Estica a Europei.
Producţia de petrol era la 5.800.000 tone în 1930, plasând România pe locul al şaselea printre producătorii mondiali. Productia de otel era la
144.000 tone în 1928. Multe ramuri ale industriei progresaseră suficient la sfârşitul anilor ’30 pentru a fi în măsură să satisfacă aproape toate necesităţile interne în materie de locomotive, sina , alimente, textile şi chimicale. În industria grea Uzinele Malaxa şi Oţelăriile Reşiţa se aflau la nivelul celor mai bune din Europa Occidentală; fabricile textile erau, de asemenea, echipate, în general, cu utilaje moderne. Ne mandream nu doar cu orasele mostenite din Transilvania, dar si cu orasele Romanesti cosmopolite precum capitala Bucuresti (Micul Paris), Constanta, Braila, Iasi, o retea extinsa de cale ferata, si cel mai lung pod din Europa. Comunistii au nationalizat aceste uzine , le-au redenumit si atribuit ca fiind ale lor. De asemenea si drumurile terestre deja terasate , au fost asfaltate de noul regim si propagate cu trambite ca o mare realizare comunista. Toate astea au fost acompaniate de o campanie agresiva si longeviva de instaurare a ideii ca Romania era o tara primitiva inainte sa vina ei. Spre deosebire de Romania, tarile Occidentale s-au dezvoltat natural , orasele au crescut dupa nevoia naturala de oameni si de forta de munca, si da, au si ei blocuri. Blocurile lor chiar vin intr-o varietate de cladiri care se integreaza in oras mult mai armonios decat tiparul standard comunist care in multe situatii au planuit si au distrus cu buna intentie caracterul si istoria oraselor din Romania.

Bucurestiul Interbelic, invidia Balcanilor

Problema e ca in ciuda la toate aceste argumente, sustinatorii comunismului inca zic ca e era mai bine. Erau vremuri simple in care tu erai copilul si statul comunist in frunte cu imaginea tatalui natiunii Nicolae Ceasusescu se ingrijea de tine si de tara. Ti se oferea un loc de munca pe masura studiilor si domeniului tau cu conditia ca nu poti refuza acest loc de munca , chiar daca era in cuca macaii in cealalta parte a tarii. Ti se oferea un acoperis deasupra capului in functie de cati membri avea familia ta, dar din nou nu aveai nici un drept sa alegi unde vei sta , ti se oferea cu forta intr-un bloc chibrit P+4 , un apartament semidecomandat sau nedecomandat de 35 de mp in care vei locui cu nevasta si un copil. Apartamentul era localizat in zona industriala a orasului si tu vei pleca capul si vei zice “Traiasca tovarasul Ceausescu si Socialismul Romanesc!” pentru ca alta alternativa pur si simplu nu era. Daca aveai rabdare cativa ani si iti salvai Leii la CEC aveai un frigider , un radio, poate chiar si o masina (o singura alegere proasta si un singur model bineinteles – vestita Dacie). Primeai chiar si program de miscare fizica gratuit si impus de mers la sapat in parc sau cules recolta pe camp, acompaniat de program de participare festiva obligatorie la aplaudat liderul si partidul. Tu ca cetatean al Romaniei, primeai aceste daruri de la stat, iar statul nu iti cerea in schimb decat obedienta ta absoluta, sa nu comentezi vreodata, sa nu vii cu pretentii si sa muncesti. Acum 200 de ani , cand stapanul le dadea muncitorilor loc de munca, acoperis deasupra capului, sarma ghimpata la tarc si le impunea sa munceasca , sa taca , sa nu ceara nimic si sa fie complet supusi se numea sclavie.

Urbanizarea fortata a Romaniei comuniste. / Forced urbanization during Communist Romania

Pentru multi cetateni relocati cu forta din mediul rural aceasta a fost o imbunatatire asa ca au primit cu drag aceste “beneficii”. Ei au vazut in comunism o perioada de dezvoltare rapida. Oriunde priveai vedeai macarale si santiere si la stiri auzeai si mai nou si vedeai la TV maretele realizari ale patriei si ale socialismului, toate facute bineinteles in cel mai capitalist mod posibil: PE CREDIT!

Ceea ce uitau constant sa zica la jurnalul de seara, era ca toate acele santiere si dezvoltari erau posibile datorita banilor imprumutati de la tarile Vestice. Liderul Romaniei carismatic a intrat in buna gratie a acestor tari dupa ce s-a declarat impotriva actiunilor URSS din Cehoslovacia 1968, si la scurt timp dupa a imprumutat sute de miliarde de dolari cu care a construit colosi industriali si proiecte esentiale de infrastructura. Desi a fost sfatuit de economisti scoliti in Vest ca acesti colosi nu vor niciodata fezabili din punct de vedere economic, liderul comunist ce venea de la tara si nu avea prea multa educatie in administratie si stiinte economice a ignorat aceste avertismente. Deja poporul il iubea si nimic nu era imposibil in capul lui. Criza de energie de la sfarsitul anilor 70 care a coincis cu termenul de maturitate a multora din imprumuturi au pus presiune mare asupra finantelor tarii. Daca alte state in acea perioada au obtinut renegocieri si prelungiri ale termenelor de plata , ignoranta dictatorului nu a permis apelarea la aceste optiuni josnice. In schimb a decis sa plateasca integral datoria tarii intr-un timp record, in ciuda la toate sfaturile , protestele si avertismentele propiilor consilieri de a nu face asta. El se baza pe productia “spectaculara” a tarii , productie care dupa cum ziceam si mai devreme nu producea de fapt atat de multa valuta ca sa plateasca imprumuturile in bucati mari. Dezavantajul de a vinde si a face comert cu tari de lumea a treia si-a spus cuvantul, si singurul alt produs ce putea aduce valuta era productia agricola, sacrificata aproape integral catre export in defavoarea populatiei.

Multe din masurile cu care regimul comunist s-a facut popular au ajuns sa aiba un efect economic advers. Lipsa unei mase muncitoare flexibila care sa isi poata schimba calificarea, lipsa posibilitatii de relocare catre alte zone, si lipsa unei politici liberale de adaptare la cerinta globala de produse au contribuit semnificativ. Dar cea mai importanta dintre masurile populiste care au facut paguba economiei a fost aceea de a asigura un loc de munca oricarui om in tara de catre stat. Datorita aceste politici de repartizare centralizata fortata de catre stat, multe dintre uzine aveau surplus de angajati si devenisera si mai nerentabile decat erau deja. Se mergea cu forta la munca unde se statea, de unde si expresiile “ma duc sa stau, ca de aia muncesc la stat” sau “timpul trece leafa merge”. In comparatie aceasi fabrica in Germania de Vest, reusea sa scoata aceasi cantitate de produse industriale cu o treime din angajati.

Au urmat niste masuri de economie ridicole, de genul rationalizarea consumului domestic de energie electrica , masura care in esenta nu salva prea multi lei sau resurse la buget. Nici consumul domestic de produse agricole nu era in esenta atat de mare ca sa se motiveze rationalizarea brusca si agresiva asupra populatiei, dar nici o masura nu era prea dura atata timp cat planurile liderului suprem erau indeplinite. Oamenii de stiinta ai partidului comunist au decis ca unui om ii sunt suficiente: O jumătate de pâine pe zi, un litru de ulei şi un kilogram de zahăr pe lună. Anual, aveai dreptul la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume. Adica 3.25 kg de carne pe luna e tot ce iti da stapanul tau.

Au urmat la scurt timp dupa, ratii la benzina, produse de gospodarie de genul hartie igienica (aia era cea ma mare cheltuiala in tara nu?). Colac peste pupaza liderul deja aflat intr-o stare mentala degradata a dat un decret care interzicea avorturile si declara ilegale orice mijloace de contraceptie. In uzine se faceau controale ginecologice fortate asupra tinerelor.

Romanii mai tineri au inceput sa se sature de aceste conditii si au inceput sa protesteze. Nu a durat mult pana a aparut pe scena vestita Securitate, un fel de politie secreta care lua pe sus in mijlocul noptii pe oricine avea tupeul sa zica ceva de rau despre regim. Se incuraja si practica turnatul , ascultatul telefoanelor si au inceput sa apara informatorii in sindicatele uzinelor. Vazand ca nici macar nu se mai pot exprima liberi in propia tara multi au luat calea Vestului, prin orice mijloace posibile. Multi au fost impuscati de graniceri la granitele cu sarma ghimpata ale natiei, multe femei si-au pierdut viata in timpul unor operatii de avort improvizate si multi au ramas cu sechele si traume psihologice severe datorita lipsei de mancare si a unor bunuri si conditii de baza. La toate acestea argumentul nostagicilor e: “Lasa nu a murit nimeni de foame”. Practic e imposibil de dovedit contrariul pentru simplu fapt ca nu era nimeni autorizat sa recunosca asa ceva. Doar nu credeati ca o sa apara la jurnalul de seara stiri despre foamete in tara nu? Nu doar ca nu se recunostea, dar se si musamaliza acest fenomen. La stiri erau prezentate magazine pline cu alimente.

Intrebarea de baraj e: de ce Romanii sufereau in continuare daca datoriile tarii erau platite in Aprilie 1989? Intre timp am aflat si de ce, tovarasul suprem cu toate ura lui pentru FMI si capitalism, vroia el sa se joace dea camatarul international impreuna cu statul prieten Iran. A considerat ca poporul lui iubit poate sa mai rabde un pic. Atat de mult ii pasa acestui om de propiul popor, incat punea banul pe primul loc in fata bunei stari a propiului popor……

alimentara comunista / Food shop in late communism times

Toate aceste aspecte in continuare nu prezinta interes pentru cei care plang dupa comunism, ei in anii 80 tarzii deja aveau o varsta , se pregateau sa iasa la pensie si erau dispusi sa suporte aceasta perioada pentru a isi asigura propiul mat si stomac la pensie. Mai sunt bineinteles si aceia care nu isi amintesc de acele vremuri cu mancare la ratie pe cartela pentru ca pur si simplu nu au trecut prin ele. Daca aveai pile si relatii la partid sau in locurile unde trebuie (CAP, casa de comenzi, abator, etc) nu prea aveai treaba cu restul populatiei care statea la coada de la 5 dimineata pentru a prinde o bucatica de carne. Aceasta este probabil mostenirea cea mai profunda si mai de durata a comunismului care persista si azi cu succes in Romania: cultura spagii, pilelor si a relatiilor. Orice vizita la doctor, profesor, oficial sau ghiseu local se facea cu punguta si orice parghie si produs se putea face rost daca cunosteai pe cine trebuie. Banii erau castigati si adunati dar nu iti foloseau la nimic cand intrai in alimentarele goale. Cine avea cele mai sus puse pile era cel mai avut, iar muncitorul de rand care nu cunostea pe nimeni era intotdeauna cel mai nefavorizat. Baietii destepti din Romania de azi inca isi fac afacerile de succes in modul acesta si nu au nici un motiv sa regrete acele vremuri, o duceau bine si atunci si o duc si mai bine acum pe carca oamenilor de rand.

Acesti oameni iti vor repeta neincetat ca era mai bine atuncea , ca acum datoria tarii e mult mai mare si acum e rau. De acord cu toate acestea, dar asta nu inseamna ca era mai bine atunci in absolut nici un fel. Beneficiile capitalismului nu sunt vizibile pentru ei, in mare parte si pentru ca, capitalismul adevarat in Romania nu a ajuns niciodata. Din pacate va mai dura pe putin inca 20 de ani pana generatia acestor simpatizanti si aceasta mentalitate se va stinge, pana atunci tinerii vor tot pleca si nu se stie cine va mai ramane in Romania sa stinga lumina. Exodul masiv din tara al personalului calificat se va resimti mult mai devreme de atat. Vor, nu vor ei , tot vor trebui facute schimbari importante. Cred ca urmatorii 10-15 ani vor fi foarte interesanti in Romania, pana atunci prefer sa ma uit din exterior la evolutia tarii. Succes si Sarbatori Fericite in continuare Romania.

Daca ti-a placut acest articol , vezi si alt articol cu ce se intampla in Romania noastra din lista de dedesubt , de asemenea vezi si pagina site-ului de Fb GarciaCalavera.com , care daca va place ii puteti da un like.

Sursa pozelor 1 , 2

Vezi si alte articole din Romania:

Vezi si alte articole despre viata in strainatate:

Vezi si alte calatorii:

De ce Romanii inca plang dupa comunism dupa 29 de ani?

Why Romanians are still mourning the communist regime after 29 years?

Like this:

Related

Published by

Garcia

Leave a ReplyCancel reply